Traditionala excursie de primavara nu a fost uitata nici anul acesta. Ne-am ales de data aceasta o destinatie plina de istorie si unde se poate ajunge destul de usor cu masina: Cracovia, fosta capitala a Poloniei intre secolele XI si XVI. Stiam ca avem un drum destul de lung pana la destinatie si am pornit la 4 dimineata pentru a nu prinde traficul aglomerat, cel putin in Romania pentru ca in Ungaria si Slovacia am mers mare parte pe autostrada.

Drumul, desi lung,  nu a fost deloc plictisitor si asta datorita peisajelor si a satelor foarte cochete atat in Ungaria cat si in Polonia. Inainte de a trece granita in Polonia drumul ne-a dus pe langa Muntii Tatra, plini se zapada si o partie de schi inca in plin sezon pentru turisti.

Pe la ora 16 am ajuns in Cracovia iar apoi au inceput cautarile dupa hostelul Kadetus.

Cracovia

58 Fotografii

Dupa aproximativ jumatate de ora ne-am dat seama ca am trecut de cateva ori pe langa el (nu il observasem pentru ca era o usa unde trebuia sa suni la interfon si crezusem ca e un bloc obisnuit). Ajunsi in camere ne-am dat seama ca pozele de pe site corespund camerelor deluxe, nicidecum celor rezervate de noi. Camera a fost destul de mica dar curata, o mica problema a fost galagia: fiind cu fata la strada principala se zguduiau peretii la fiecare tramvai care trecea pe sub balcon ,dar mai deranjate erau zgomotele din baia comuna care era chiar langa noi (slava Domnului ca ajungeam acasa rupti de oboseala si nu am avut probleme cu somnul). Dupa ce ne-am aranjat bagajele am si pornit la plimbare prin orasul. Am ajuns in piata centrala(Rynek Glowny) pe inserat dar am reusit totusi sa facem cateva poze obiectivelor turistice aflate in cea mai mare piata medievala din Europa; printre ele se numara Biserica Sfintei Fecioare Maria si Turnul Vechi al Primariei care are o inclinatie de 55cm, un fel de turn din Pisa dar cu o inclinatie de 4 ori mai mica  si o inaltime mai mare cu aproximativ 15m. Cina am luat-o la un restaurant traditional polonez pe care il recomand cu caldura, se numeste Babci Maliny,  nu trebuie sa ratati Zurek-ul traditional servit in acest local, pentru 5.5 zloti o sa primiti o supa excelenta, fara exagerare cea mai buna supa gustata pana acum. De aici am pornit sa incercam berea si vodka poloneza intr-unul din numeroasele localuri din jurul pietei centrale. Berea mi s-a parut un pic mai dulceaga decat la noi si cu un strop mai tare, in schimb vodka nu mai are gust de alcol etilic ca majoritatea bauturilor spirtoase romanesti ci sunt adevarate delicatese, cel putin vodka zubrowka are un gust deosebit ce provine de la tinctura de iarba-zimbrului cu care este aromatizata: o sticla de jumatate de litru costa 19zl la Tesco.

A doua zi am fost la lagarele de la Auschwitz si Birkenau. Intrarea este libera la ambele locuri, doar parcarea se plateste 3zl/h la lagarul central de la Auschwitz. Se pot inchiria casti, dar noi am preferat sa hoinarim si sa descoperim singuri lagarele de exterminare. Cladirile de la Auschwitz I sunt intacte si s-au amenajat mici expozitii, sali in care poti vedea conditiile de trai ale celor adusi aici: unde dormeau, spitalul unde erau ingrijiti sau unde se faceau experimente macabre pe detinuti, unde erau gazati si apoi arsi. Nu credeam ca o sa fie ramanem atat de impresionati, mai ales ca vazusem multe filme despre holocaust dar de data aceasta realitatea bate filmul. Mi-a placut faptul ca  erau foarte multe grupuri de elevi adusi sa cunoasca adevarul despre holocaust, caci asa cum scria si pe un perete al muzeului: cei ce isi uita trecutul sunt condamnati sa il repete. Cea mai macabra imagine ce o sa imi ramana mult timp in minte  e o camera  unde erau ingramaditi munti de pantofi, genti si haine ce au fost confiscate de la evrei. Cutremurator mi s-a parut  de asemenea sa vezi pereti plini cu oameni care aveau sub poza data intrarii in lagar si data mortii. La Birkenau mai sunt in picioare doar cateva baraci si poarta, asa numita Poarta a Mortii, pe aici intra trenul cu cei care urmau sa fie gazati in crematoriile care acum sunt numai ruine. Aici nu exista un muzeu, doar un camp intins cat vezi cu ochii plin de ruine. Intre 1940-1945 aici au fost ucisi un milion si jumatate de oameni.

Ultima zi a scurtei vizite a fost un traseu pedestru prin vechiul cartier evreiesc Kazimierz. Un cartier plin de istorie, construit in secolul XIV de catre Regele Kazimierz al III-lea Cel Mare cu strazi pline cu cafenele si restaurante si din loc in loc cate o sinagoga sau o biserica. Biserica Cospus Christi construita in stil gotic tot in timpul lui Kazimierz al III-lea este poate cea mai impresionanta biserica catolica in care am fost. Ne-am abatut apoi pasii spre marginea orasului pentru a ajunge la fabrica lui Oskar Schindler, germanul care si-a riscat viata pentru a salva aproximativ 1200 de evrei. Micul muzeu de aici era in renovare si am apucat sa vedem doar o prezentare a ceea ce urma sa se contruiasca. Cu toate acestea am vazut o mini-expozitie si un film despre viata lui Schindler si evreii ce lucrau in fabrica acestuia. La intoarcere am traversat fostul ghetou evreiesc; o piateta “Plac Bohaterow Ghetta” plina de scaune uriase de fier (monumente putin sinistre) comemoreaza victimele ghetourilor evreiesti si ale holocaustului. Am ajuns apoi la biserica Sf.Iosif, o cladire impresionanta in stil neo-gotic cu multe decoratiuni exterioare. Deoarece in prima zi nu am reusit sa ajungem la timp pentru a vedea si curtea interioara a castelului ne-am hotarat sa dam o fuga pana acolo. Ajunsi apoi la hostel dupa un scurt repaos ne-am hotarat sa mai savuram odata mancarea poloneza delicioasa si am luat masa la acelasi restaurant Babci Maliny.

Drumul catre casa nu a fost la fel de placut ca cel de la sosire. Ne-am gandit sa mai stam o zi in Kosice, al doilea oras ca marime din Slovacia. Din pacate experientele neplacute cu aceasta tara au continuat: pe langa faptul ca am luat amenda, la pensiunile cautate am dat de oameni ce nu stiau deloc engleza(nici chiar cei de la o agentie de turism) si care nu s-au aratat deloc voitori in a ne ajuta. Dupa ce am colindat vreo patru hoteluri vazand ca nu avem sorti de izbanda am hotarat sa pornim catre casa chiar daca aveam sa conducem pe timp de noapte. Am ajuns acasa la cinci dimineata.

Ne-a placut si aceasta excursie de primavara mai ales ca am avut senzatia ca exista multe asemanari intre Polonia si Romania. Era ca si cum ne-am fi dus intr-o Romanie mai mare care a stiut dupa revolutie sa ia deciziile corecte pentru a se dezvolta: sate dragut aranjate, drumuri foarte bune, facilitati pentru turisti. Nu am vazut, spre bucuria mea, blocurile comuniste de la noi. Un alt lucru ce l-am remarcat a fost polonezele care sunt foarte frumoase, elegante si cochete.